demonstrativ, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. démonstratif, lat. demonstrativus)
Etimologie: (fr. démonstratif, lat. demonstrativus)
1. care demonstrează, care servește pentru a demonstra; ilustrativ.
2. pronume ~ = pronume care arată locul în timp și spațiu al obiectului față de vorbitor; adjectiv ~ = adjectiv care indică depărtarea sau apropierea unui obiect; articol ~ = articol adjectival.
3. care manifestă, care arată ostentativ un sentiment, o atitudine etc.